Lupta împotriva paraziţilor externi

Considerente generale

Pentru bunăstarea şi protejarea animalelor de companie medicii veterinari s-au angajat într-o luptă continuă, de lungă durată, împotriva paraziţilor externi. 

Aceşti mici artropozi (purici, căpușe, râie, păduchi, țânțari, flebotomi etc.) au o biologie extrem de complexă, colorată și demnă de respect. Nici în momentul de faţă nu sunt cunoscute în totalitate toate caracteristicile ciclului biologic dar putem observa o adaptabilitate extraordinară la schimbările condiţiilor de mediu printre care se enumeră și chimiorezistența la substanţele active cu efect acaricid şi insecticid.

Căpuşele împreună cu puricii sunt cei mai răspândiţi ectoparaziţi, care reprezintă un risc major nu numai pentru sănătatea animalelor de companie dar şi pentru îmbolnăviri provocate în rândul populaţiilor de oameni.

Modificările climatice au determinat schimbări importante în ciclul biologic și biotopul ectoparaziţilor.

Perioada de activitate s-a extins, perioada de hipobioză s-a redus iar arealul de infestație se extinde exponențial atât pe orizontală cât și pe verticală.

În această extindere un factor important îl reprezintă călătoriile din ce în ce mai frecvente cu mijloace de transport din ce în ce mai rapide, iar câinii şi pisicile de multe ori călătoresc împreună cu proprietarii lor, intrând în contact şi putând vehicula foarte uşor paraziţii dintr-o zonă geografică în alta.

Un alt factor important este contactul din ce în ce mai strâns cu flora şi fauna sălbatică datorită accesului din ce în ce mai ușor în zonele silvatice. În multe țări, modificările privind cultura vânatului şi adoptarea unui sistem intensiv de creştere de asemenea contribuie semnificativ la răspândirea diferitelor specii de paraziți externi.

Datorită factorilor socio-geo-climatici enumeraţi mai sus, apare o migrare continuă a artropodelor cu un potenţial risc patogen. Conform datelor de cercetare, anumite specii de căpuşe care cu câţiva ani în urmă puteau fi identificate doar în zona mediteraneană deja au fost semnalate şi în Europa Centrală iar speciile care infestau pădurile din zona centrală deja tind să ajungă spre nordul Scandinavei.

Se poate observa o extindere a arealului de infestaţie al vectorilor şi pe verticală. Prezența lor a fost semnalată deja și la o altitudine care nu cu mult timp în urmă încă era considerată zonă indemnă. 

În ceea ce priveşte extinderea în timp, a crescut semnificativ intervalul în care acești paraziți rămân activi (purici, căpușe, țânțari, flebotomi) cu accelerarea ciclului biologic. Luând ca exmplu căpușele, putem afirma că în anumite zone geografice, studiile au demostrat o reducere chiar şi cu 2 luni a perioadei de hipobioză.

Modificări asemănătoare cu cele semnalate în biologia căpuşelor au fost semnalate şi la alte specii de artropode ţânţari, muşte, flebotomi etc.

Concomitent cu extinderea ariei de infestaţie şi cu modificările semnalate în biologia paraziţilor externi, creşte semnificativ şi riscul expunerii animalelor şi a omului la boli vectoriale (eg. boala Lyme, babesioza, ehrlichioză, anaplasmoză, leishmanioză, dirofilarioză, ricketsioză etc.). În ultimele decenii s-a observat o incidență din ce în ce mai mare a cazurilor de boli vectoriale, de multe ori fiind incriminat un agent patogen nou, nemaiîntâlnit în prealabil.

Având în vedere că microorganismele transmise prin artropozi reprezintă un risc major pentru sănătatea animalelor şi oamenilor, la nivel internațional s-a format conceptul „One Health” care impune o colaborare strânsă între medicii veterinari şi medicii umani, cu scopul de a dezvolta şi de a implementa strategii cât mai eficiente de control asupra bolilor vectoriale.

În ultimele decenii au apărut nenumărate produse cu efect ectocid, sub diferite denumiri şi forme de prezentare, grupând una sau mai multe substanţe active, oferind un arsenal de soluţii spot on, zgărzi, sprayuri, şampoane şi mai nou sub formă de tablete palatabile cu efect retard. Aceste produse reprezintă cea mai puternică armă care în momentul de faţă se află în mâna medicilor veterinari.

Lupta împotriva căpuşelor se focusează în special pe două fronturi. Primul fiind viteza de ucidere prin care se urmăreşte un efect letal postinfestant cât mai rapid, reducândastfel considerabil şansele transmiterii bolilor vectorialeiar al doilea aspect important vizează ca această viteză de ucidere să se menţină la un nivel ridicat pe o perioadă cât mai lungă de timpprevenind astfel reinfestarea animalului.

În cazul puricilorstrategia de luptă trebuie adaptată la ciclul lor biologic. Formele adulte care parazitează pe animal reprezintă doar 3-5% din populaţia totală de purici iar restul de 95% sunt formele evolutive (ou, larvă, pupă) care trăiesc şi se dezvoltă în mediu. Un produs eficient împotriva infestaţiilor cu pureci trebuie să acţioneze atât asupra formelor adultecât şi asupra întreruperii ciclului biologic la nivelul stadiilor evolutive. 

Asupra stadiilor evolutiveîn momentul de faţă se poate acţiona pe două căi. Direct prin folosirea unui IGR (insect growth regulator – regulator de creştere) sau prin utilizarea unui insecticid care prin viteza de ucidere  elimină puricii înainte de formarea şi depunerea ouălor.Totodată, produsul trebuie să demonstreze o eficacitate în timp ca să prevină reinfestarea animalului şi a mediului.

Deşi există multe produse cu eficienţă de peste 99%, în momentul de faţă niciun produs nu poate asigura protecţie perfectă de lungă durată cu spectru infinit de acţiune.Echipele de cercetare şi de dezvoltare ale diferitelor companii farmaceutice încearcă de la an la an să găsească metode de umplere a golurilor existente în arsenalul de luptă şi de a crea substanţe şi forme noi de prezentare care să fie eficiente împotriva paraziţilor externidar totodată să uşureze administrarea, să crească rezistența la apă şi îmbăieri cu şampon, să fie cu risc cât mai scăzut de toxicitatepentru animal, om, mediu, să prezinte indicații de utilizare indiferent de starea fiziologicăa animalului (gestaţie, lactaţie, pui)  şi nu în ultimul rând să asigure protecţie animalelor cu probleme dermatologicela care integritatea filmului hidrolipidic cutanat este compromis.