Dieta renală și boala renală cronică la pisici
Boala renală cronică este o afecțiune degenerativă, progresivă, cu etiologie polifactorială, în care rinichii iși pierd treptat abilitatea de a funcționa normal. Pierderea capacității de a filtra sângele în mod corespunzător reprezintă un pericol iminent pentru sănătatea pacientului, deoarece duce la pierderea unor substanțe importante (proteine, electroliți), iar diferiți produși de catabolism și substanțe toxice vor fi reținute în circulație. Homeostazia organismului va fi sever afectată, calitatea vieții scade dramatic și treptat se pot observa alte patologii care contribuie la amplificarea și perpetuarea cercului vicios: anemie, hipertensiune arterială, acidoză metabolică, patologii osoase, dezechilibre electrolitice și afecțiuni ale metabolismului lipidic.
Deteriorarea funcției renale are loc treptat, de obicei de la câteva luni până la câțiva ani și este una dintre cele mai des întâlnite afecțiuni la pisicile trecute de vârsta de 7-8 ani.
Importanța dietei alimentare în managementul Boala Renale Cronice (BRC)
Dieta alimentară este un pilon important al terapiei BRC la pisici, dar înainte de a lua orice decizie nutrițională pacientul trebuie evaluat corespunzător din punct de vedere medical, verificând și monitorizând calitatea vieții, biochimia sangvină, hemoleucograma completă, analiza urinei, examenul ecografic, etc. Rezultatul obținut în urma acestor evaluări permite stadializarea bolii renale și construirea unui protocol nutrițional adaptat la nevoile pacientului. (vezi stadializarea IRC aici)
Analizele anuale și urmărirea dinamicii parametrilor în timp (în special SDMA și creatinină) permit identificarea precoce a pacienților cu boală renală cronică. Instituirea unui tratament timpuriu, care să includă și un management nutrițional adecvat, poate întârzia evoluția bolii renale, crește calitatea vieții și prelungește durata de viață a pacientului.
Pentru personalizarea dietei renale în funcție de nevoile pacientului trebuie luate în considerare următoarele principii fundamentale :
- Pisica este un animal strict carnivor motiv pentru care hrana trebuie să conțină un nivel ridicat de proteine de origine animală. Utilizarea carbohidraților și a lipidelor ca principală sursă de energie la pisici este extrem de dificil de realizat. Inclusiv glucoza de care are nevoie organismul felin se produce în mare parte prin gluconeogeneză din proteine. Un deficit energetic proteic poate determina degradarea și utilizarea proteinelor structurale proprii, care se manifestă în principal prin pierderea accentuată a masei musculare. Proteinele de origine animală în hrană sunt cruciale pentru pisici, dar totodată proteinele reprezintă și o sursă importantă de fosfor.
- Fosforul trebuie restricționat și stabilizat la valori optime, deoarece sunt dovezi clare privind impactul negativ pe care-l are asupra evoluției bolii renale cronice. Limitarea fosforului contribuie semnificativ la prelungirea vieții pacientului.
- Apetitul pisicilor afectate de IRC, de multe ori, este diminuat. Lipsa poftei de mâncare poate avea diferite etiologii, precum deshidratarea, anemia, tulburările gastrointestinale și senzația de vomă, pierderea de potasiu, durerile articulare (majoritatea pisicilor în vârstă suferă și de osteoartrită). Din aceste considerente, stimularea apetitului în multe situații devine o adevărată provocare în cazul unui pacient felin renal.
Totodată, să nu confundăm nevoile nutriționale de pe perioada internării cu dieta renală pe termen lung pe care o va primi pisica acasă. Pe durata internării în clinică, nu se recomandă administrarea dietei renale pe care pisica urmează să o consume după externare. Sunt șanse mari ca mirosul și gustul dietei renale să se asocieze cu amintirile neplăcute din clinică și pisica să o refuze după ce ajunge acasă. Cât timp este internată nu contează ce consumă, important e să mănânce.
Un alt aspect important este introducerea treptată a dietei renale în alimentația pacientului. Niciodată schimbarea hranei nu trebuie făcută brusc. Dacă trecerea se realizează treptat, în decurs de 3-4 săptămâni, riscul unui eventual refuz scade exponențial și ușurează mult managementul pe termen lung.
Hrana renală umedă, administrată ca atare sau în combinație cu hrana uscată, tot timpul va stimula apetitul și consumul de apă.
Noua gamă Virbac Veterinary HPM - Kidney & Joint oferă medicilor veterinari posibilitatea de a personaliza cu mare acuratețe dieta, în funcție de nevoile fiecărui pacient felin. Astfel, gama HPM Kidney & Joint cuprinde 3 sortimente de hrană uscată (adaptate stadializării IRC conform IRIS) și 2 sortimente de hrană umedă (plic și mousse), special concepute pentru a fi atractive pentru pacienții renali felini.
Având în vedere vârsta la care apare IRC, șansele ca un pacient renal să sufere și de osteoartrită sunt destul de mari. Din aceste considerente, gama HPM Kidney & Joint oferă un tratament complementar nutrițional inclusiv pentru ameliorarea problemelor osteoarticulare.
Recomandări terapeutice:
http://www.iris-kidney.com/pdf/IRIS_CAT_Treatment_Recommendations_2023.pdf
https://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/1098612x16631234