Ameliorarea durerii asociate OA feline
Osteoartrita (OA) este o afecțiune inflamatorie-degenerativă, progresivă și incurabilă, iar medicii veterinari împreună cu echipele de dezvoltare și cercetare ale companiilor farmaceutice depun eforturi substanțiale în găsirea unor medicamente și terapii pentru încetinirea evoluției OA și creșterea calității vieții pacientului.
Deși în literatura de specialitate statisticile arată o prevalență destul de ridicată a OA în rândul pisicilor domestice, în realitate această afecțiune este subdiagnosticată cu mult. Dacă la câini manifestarea clinică a OA este destul de evidentă și cu simptomatologie caracteristică (durere evidentă, schiopatură), la pisici semnele clinice se rezumă mai mult la modificări comportamentale care pot fi extrem de subtile și imperceptibile de către proprietari.
Terapia OA este foarte complexă, multimodală și de lungă durată (practic tot restul vieții animalului). Din aceste considerente, orice abordare necesită o personalizare atentă și o readaptare periodică a terapiei la nevoile pacientului.
Terapia multimodală include: analgezia, dieta alimentară, controlul greutății corporale, optimizarea masei musculare, intervențiile chirurgicale în caz de OA-secundară (displazii, defecte de aplomb, ruptura de ligamente etc.), administrare de suplimente nutritive și condroprotectoare, fizioterapie, distragerea atenției, efectuarea de exerciții simple și ușoare de mai multe ori pe zi pentru menținerea mobilității si elasticității tendoanelor, ligamentelor, a capsulei articulare și a musculaturii aferente, modificările în mediul în care pacientul își trăiește viața cu scopul de a elimina ”obstacolele” care ar putea solicita în mod exagerat/repetat articulația etc.
ANALGEZIA = fundația și cărămida de bază pentru terapia multimodală complexă a OA. Fără analgezie nu vom avea complianță din partea pacientului, articulația se anchilozează, musculatura se atrofiază, structurile moi (capsula, ligamente, tendoane) treptat iși pierd elasticitatea și la orice mișcare, senzația de durere devine din ce în ce mai puternică, intensificând eliberarea de citokine și distrucția condrocitelor, contribuind substanțial la amplificarea cercului vicios.
Prevalența OA în populațiile de pisici se consideră a fi de aproximativ 40% și de 90% în cazul pisicilor trecute de vârsta de 12 ani.
Dialogul între medicul veterinar și proprietar este crucial pentru identificarea exemplarelor afectate și pentru a evalua nivelul de durere perceput de către pacient. Identificarea pacienților afectați de OA trebuie să se realizeze într-un mod activ de către medicul veterinar, deoarece mulți proprietari nu realizează că modificările de comportament se datorează durerii generate de OA. Dialogul trebuie construit în așa fel încât sa se obțină o imagine comparativă cât mai clară despre comportamentul pisicii în trecut față de comportamentul actual.
Modificările comportamentale care reprezintă un semnal de alarmă sunt: lipsa de mobilitate la articulația membrelor, mers rigid, dificultăți în inițierea saltului sau refuzul total de a sări, modificări în poziția de somn și de odihnă, inactivitate, reducerea sau dispariția timpului de joacă/vânare, modificări în mișcările de autotoaletare, agresivitate, modificări în defecare și micțiune, schimbări ale apetitului, poziția de hrănire sau a modului în care se apropie de hrană sau când se deschide frigiderul, gheare prea lungi, neretractate etc.
Un ghid complex și foarte util din punct de vedere practic pentru medicii veterinari este Client Specific Outcome Measures (CSOM) care oferă posibilitatea de a personaliza dialogul cu proprietarul după caracteristicile fiecărui pacient în parte, obținând astfel o imagine clară din perspectiva proprietarului, privind modificările comportamentale apărute, oferind totodată și posibilitatea de a monitoriza tratamentul multimodal adoptat.
Ghidul CSOM poate fi vizualizat/descărcat accesând următorul link: https://cvm.ncsu.edu/wp-content/uploads/2019/11/CSOMf-instructions-2019-11.pdf
NGF – Nerve Growth Factor – factorul de creștere al nervilor este o moleculă sintetizată și secretată de mai multe multe tipuri de celule și prezintă caracteristicile unui neuromediator, putând fi preluat de către terminațiile nervoase simpatice sau senzoriale. Migrarea moleculei spre corpul neuronilor va promova creșterea, dezvoltarea și diferențierea celulelor nervoase.
În cazul pisicilor care suferă de OA, NGF devine un mediator important al durerii, atât la nivelul rețelei de nocicepție din sistemul nervos periferic, cât și în percepția durerii de la nivelul sistemului nervos central. Datorită distrucțiilor tisulare și al procesului inflamator, concentrația de NGF din lichidul sinovial crește semnificativ. Preluat de nociceptori și transportat în corpul neuronilor, NGF va determina scăderea pragului de excitabilitate al terminațiilor nervoase împreună cu creșterea numărului de receptori pe suprafața nociceptorilor. Totodată, prin eliberarea de NGF, în articulația afectată crește secreția de neuromediatori și citokine determinând angiogeneza și proliferarea terminațiilor nervoase la nivelul cartilajului, membranei sinoviale și la nivelul osului subcondral. Pătrunderea celulelor inflamatorii și accentuarea degradării cartilajului vor determina o secreție și mai abundentă de NGF, întreținând și amplificând astfel cercul vicios și senzația de durere percepută de către pacient.
Având în vedere faptul că terapia în OA este de lungă durată (de multe ori tot restul vieții pacientului), scopul principal este conceperea unui tratament analgezic prin care să putem oferi confort maxim cu risc minim de reacții adverse pe termen lung.
Cea mai nouă și inovatoare terapie pentru ameliorarea durerii în cazul pisicilor cu OA vizează utilizarea unor anticorpi monoclonali obținuți prin inginerie genetică (anticorp monoclonal felinizat 100%), care în urma administrării blochează moleculele de NGF, prevenind activarea și modularea neuronilor implicați în rețeaua de nocicepție.
Frunevetmab este noua terapie biologică dezvoltată de compania Zoetis special pentru managementul pe termen lung al OA feline. Produsul se administrează subcutanat, lunar, în doză de 1 – 2,8 mg/kg. Deoarece această substanță activă este formată din IgG felinizat în proporție de 100%, impactul negativ asupra organismului (reacții adverse, metabolism, afectarea funcției renale și hepatice, administrarea la pacienții cu alte afecțiuni preexistente, combinarea cu alte terapii) pe termen lung este incomparabil mai mic spre deosebire de substanțele analgezice/antiinflamatoare din clasa NSAID, steroizilor, opioidelor etc.
Anticoprii monoclonali anti-NGF oferă medicilor veterinari cea mai modernă și mai sigură alternativă pentru terapia OA, iar pentru pacienți un confort maxim cu risc minim de reacții adverse.