Recoltarea probei de sânge pentru hemoleucogramă

Indiferent că vorbim de efectuarea unor analize în medicină, sociologie, demografie, economie sau pedagogie, acuratețea rezultatului în primul rând depinde de calitatea informațiilor ce se supun analizei. În cazul hemoleucogramei o probă de sânge neconformă va genera un rezultat eronat pe baza caruia nu avem voie să tragem concluzii sau să luăm decizii medicale.

Prelevarea și manipularea probei de sânge sunt cei mai importați pași din tehnica de lucru.

ATENȚIE ! Endoteliul vascular este un țesut de sine stătător extrem de activ din punct de vedere biologic, cu rol foarte important în hemostază și în menținerea fluidității sângelui. Sistemul vascular este un circuit închis în care 90% din vase au un diametru de sub 1 mm. Acest sistem, chiar și în cazul unui individ sănătos, este perforat și lezionat de mii de ori în fiecare zi, dar promtitudinea și eficacitatea mecanismelor de hemostază și de regenerare fac ca aceste incidente să rămână inobservabile.

Un endoteliu sănătos va produce molecule cu efect antiagregant plachetar și vasodilatator cum ar fi NO, PGI2, ADP-diphosphataza și nu va tolera prezența niciunui factor de coagulare activ în apropiere. Pe suprafața celulelor endoteliale există molecule și complexe moleculare care vor degrada și neutraliza factorii activi ai coagulării (sulfat de heparină, anti trombina III, trombomodulina, activatorul tisular al plasminogenului).

Orice leziune la nivelul endoteliul, în situsul afectat, va determina dispariția efectului anticoagulant/antiplachetar și inițierea hemostazei.

În acest context o recoltare eronată și îndelungată va determina activarea plachetelor și a factorilor de coagulare înainte ca sângele să fie omogenizat cu anticoagulantul din tubul de recoltare. Agregatele plachetare, formarea de microcoagul și captarea elementelor figurate (chiar dacă acestea nu se pot observa cu ochiul liber) vor detemina modificări majore în hemoleucogramă, distorsionând realitatea și imaginea obținută privind starea pacientului.

Ca proba de sânge prelevată pentru hemoleucogramă să fie de calitate și de încredere se recomandă respectarea următoarelor indicații:

• De evitat joaca, alergatul și efortul fizic înainte de recoltare cu scopul de a preveni contracția splenică, mobilizarea rezervelor și devierea rezultatului de la realitate;

• Alegerea unui vas de sânge de calibru cât mai mare, de preferat vena jugulara (cu exceptia acelor cazuri unde se suspectează probleme de hemostaza), folosind  un ac cât mai gros – astfel se vor minimiza modificările induse de efectul de adrenalină, spălarea leucocitelor marginale, colabarea pereților datorită unui vid prea puternic etc.;

• Stază de maxim câteva secunde pentru a preveni turbulențele;

• De verificat să nu fie răni, infecții sau procese inflamatoare la nivelul membrului din care urmează să se efectueze recoltarea;

• O singură puncție rapidă și atraumatică – altfel endoteliul lezionat și factorii tisulari vor declanșa activarea plachetelor și a factorilor de coagulare;

• De evitat vidul prea puternic și acul subțire, altfel hemoliza și activarea plachetară sunt iminente;

• Tubul de recoltare să fie umplut până la ”semn” – prea mult sânge va determina formarea de coaguli, iar prea puțin va determina ca EDTA să fie în exces și cu efect hiperton asupra eritrocitelor (ex: există tuburi de 4 ml in care se recoltează 4 ml de sânge, dar există și tuburi de 4 ml la care semnul este la 2 ml. De verificat tot timpul semnul pentru cantitatea maximă de sânge necesar, indiferent de dimensiunea tubului);

• Sângele să fie recoltat pe anticoagulantul precizat în protocolul de lucru al analizorului;

• Omogenizarea conținutului imediat după umplere;

• Între puncționarea venei și omogenizare să nu treacă mai mult de 10-15 sec.;

• De evitat recoltarea din cateter intravenos. Dacă nu există altă posibilitate, cateterul intravenos să fie spălat cu soluție salină și lăsat să se elimine aproximativ 4 ml de sânge înainte de prelevarea probei pentru hemoleucogramă;

• Verificarea prezenței de coaguli pe marginea tubului;

• Proba de sânge să fie supusă analizei imediat după recoltare (sau într-un timp cât mai scurt);

• O ultimă omogenizare a sângelui înainte de a introduce proba în analizor este crucială.