O nouă eră în managementul durerii

Osteoartrita (OA) este cea mai frecventă formă de artrită întâlnită la câini și afectează aproximativ 20% din indivizii unei populații*. De asemenea, prevalența bolii crește pe măsură ce speranța de viață este mai mare și, în plus, crește direct proporțional cu incidența obezității în rândul populației de câini.

Se estimează că 2 din 10 câini suferă de osteoartrită!*

Osteoartrita este o boală inflamatorie-degenerativă, progresivă, care se caracterizează prin distrugerea și pierderea cartilajului articular, îngroșarea capsulei articulare și formarea de osteofiți. Etiologia OA este polifactorială și extrem de variată; putem incrimina rasa, vârsta, genetica, epigenetica, stilul de viață, exercitiul fizic (în special cel din timpul dezvoltării scheletului), defectele de aplomb, alimentația, greutatea corporală, diferite traumatisme, intervențiile ortopedice și îngrijirea postoperatorie, fizioterapia etc.

Pe măsură ce boala avansează, șchiopătura și senzația de durere devin din ce în ce mai intense, mobilitatea articulară se reduce, ligamentele și tendoanele își pierd elasticitatea, iar prin lipsa exercițiului fizic la nivelul membrului afectat se va instala atrofia musculară. Redistribuirea eronată a greutății corporale pe restul membrelor va expune unui risc considerabil și articulațiile membrelor sănătoase. Percepția durerii se intensifică, scade pragul de excitabilitate al neuronilor, se intensifică eliberarea de citokine, crește sensibilitatea receptorilor, procesul inflamator se accentuează intensificând degenerescența cartilajului și perpetuarea cercului vicios.   

OA este o afecțiune incurabilă, iar medicii veterinari împreună cu echipele de dezvoltare și cercetare ale companiilor farmaceutice depun eforturi substanțiale în găsirea unor medicamente și terapii pentru încetinirea evoluției OA și creșterea calității vieții pacientului.

Câinii pot resimți durerea cu mult înaintea apariției semnelor clinice, de aceea proprietarii pot omite sau observă tardiv instalarea afecțiunii. Ameliorarea durerii este factorul principal ce trebuie anihilat/ameliorat în cazul unui proces inflamator-degenerativ cronic. Senzația de durere cronică are consecințe severe asupra homeostaziei organismului și nu trebuie confundată cu durerea acută. Singurul lucru comun în durerea acută și durerea cronică este cuvântul ”durere”. De fapt, sunt două procese fiziopatologice complet diferite, atât etiologic, cât și din punct de vedere al medierii, procesării, percepției și efectelor  asupra altor aparate și sisteme. Durerea cronică reprezintă un factor de stres cronic extrem de puternic pentru organism, declanșând inhibarea și deteriorarea unor procese fiziologice importante (somnul, psihicul, digestia, peristaltismul, procesarea nutrienților, replicarea celulară, secreții/excreții enzimatice și hormonale, sistemul imun etc.). În acest context, există un risc foarte mare ca pe lângă boala primară, să apară treptat diferite comorbidități secundare, intensificând cercul vicios în care pacientul este captiv.

NGF – Nerve Growth Factor – factorul de creștere al nervilor este o moleculă sintetizată și secretată de mai multe tipuri de celule, care prezintă și caracteristicile unui neuromediator, putând fi preluat de către terminațiile nervoase simpatice sau senzoriale. Migrarea moleculei spre corpul neuronilor va promova creșterea, dezvoltarea și diferențierea celulelor nervoase. 

În cazul pacienților care suferă de OA, NGF devine un mediator important al durerii, atât la nivelul rețelei de nocicepție din sistemul nervos periferic, cât și în percepția durerii de la nivelul sistemului nervos central. Datorită distrucțiilor tisulare și procesului inflamator, concentrația de NGF din lichidul sinovial crește semnificativ. Preluat de nociceptori și transportat în corpul neuronilor, NGF va determina scăderea pragului de excitabilitate al terminațiunilor nervoase împreună cu creșterea numărului de receptori pe suprafața nociceptorilor. Totodată, prin eliberarea de NGF, în articulația afectată crește secreția de neuromediatori și citokine determinând angiogeneza și proliferarea terminațiunilor nervoase la nivelul cartilajului, membranei sinoviale și osului subcondral. Pătrunderea celulelor inflamatorii și accentuarea degradării cartilajului vor determina o secreție și mai abundentă de NGF, întreținând și amplificând astfel cercul vicios și senzația de durere percepută de către pacient.

Având în vedere faptul că terapia în OA este de lungă durată (de multe ori tot restul vieții pacientului), scopul principal este conceperea unui tratament analgezic prin care să putem oferi confort maxim cu risc minim de reacții adverse pe termen lung. 

Cea mai nouă și inovatoare terapie pentru ameliorarea durerii în cazul pacienților cu OA vizează utilizarea unor anticorpi monoclonali obținuți prin inginerie genetică (anticorp monoclonal caninizat 100%), care în urma administrării blochează moleculele de NGF, prevenind activarea și modularea neuronilor implicați în rețeaua de nocicepție.

Bedinvetmab este noua terapie biologică dezvoltată de compania Zoetis special pentru managmentul pe termen lung al OA canine. Produsul se administrează subcutanat, lunar, în doză de 0,5 - 1mg/kg. Deoarece această substanță activă este formată din IgG caninizat în proporție de 100%, impactul negativ asupra organismului pe termen lung (reacții adverse, metabolism, afectarea funcției renale și hepatice, administrarea la pacienții cu alte afecțiuni preexistente, combinarea cu alte terapii) este incomparabil mai mic decât cel asociat substanțelor analgezice/antiinflamatoare din clasa NSAID, steroizilor, opioidelor etc. 

Anticoprii monoclonali anti-NGF oferă medicilor veterinari cea mai modernă și mai sigură alternativă pentru terapia OA, iar pentru pacienți un confort maxim cu risc minim de reacții adverse.        

*Johnston SA. Osteoarthritis. Joint anatomy, physiology, and pathobiology. Vet Clin North Am Small Anim Pract 1997;27:699-723.