Antibiotic cu efect bacteriostatic sau bactericid? ...din perspectiva unui clinician

Când ne aflăm în fața unui caz clinic care necesită antibioterapie, de multe ori ne punem întrebarea: ce tip de antibiotic să folosim? Să alegem un antibiotic cu efect bacteriostatic sau cu efect bactericid?

Atenție, însă! Aceasta este o întrebare capcană, iar catalogarea antibioticelor în bacteriostatic și bactericid, din punct de vedere clinic, s-a dovedit a avea un impact nesemnificativ.

Ori de câte ori ne întâlnim cu aceste denumiri considerăm că ”bactericid” înseamnă eliminarea infecției prin uciderea bacteriei, iar ”bacteriostatic” înseamnă doar prevenirea multiplicării, stagnarea evoluției dar nu și uciderea bacteriei. Din aceste considerente, pentru o vindecarea rapidă și eficientă a pacientului, intuiția ne orientează spre alegerea unui antibiotic cu efect bactericid.   

Pentru a înțelege cât mai corect la ce se referă afirmația de mai sus trebuie să ne familiarizăm cu acele criterii care au determinat apariția termenilor bactericid și bacteriostatic.

CMI – concentrația minimă inhibitorie = cantitatea minimă de antibiotic care inhibă dezvoltarea bacteriilor. Incubație timp de 18-24 ore la 37C.

CMB – concentrația minimă bactericidă = cantitatea minimă de antibiotic capabilă sa distrugă ≥ 99,9% din bacterii. Incubație timp de 18-24 ore 37C

Un antibiotic este considerat: 

• BACTERICID dacă CMB/CMI ≤ 4 (CMB ≤ 4 x CMI)
• BACTERIOSTATIC dacă CMB/CMI ˃ 4 (CMB ˃ 4 x CMI)

Dacă un antbiotic ucide ≥ 99,9% din bacterii în 24 ore, la o concentrație de 5 x CMI este considerat bacteriostatic. Dacă eficacitatea unui antibiotic la 2-4 x CMI în 24 ore este de doar 80%, se consideră a fi un antibiotic bacteriostatic.

Antibioticele bacteriostatice omoară la fel de bine bacteriile ca și cele bactericide, cu diferența că acest efect apare la un raport CMB/CMI mai mare.

BACTERIOSTATIC și BACTERICID sunt doi termeni care au relevanță doar la nivel de laborator în momentul standardizărilor in-vitro și nu se pot corela cu eficacitatea combaterii infecțiilor in-vivo.

În fața unui caz clinic, pentru combaterea infecției, antibioticele bactericide nu vor prezenta superioritate față de antibioticele bacteriostatice.                                           

Alegerea corectă a unui antibiotic (sau asocieri de antibiotice) pentru cazurile clinice trebuie să se bazeze pe criterii precum testele de sensibilitate, farmacodinamica și farmacocinetica substanței active in-vivo, caracteristicile produsului comercial și interacțiunile farmacologice cu alte produse și substanțe active. Corelația corectă va asigura ca antibioticul:

1. să ajungă ușor la receptor, fără să fie sechestrat în diferite compartimente celulare sau extracelulare → o structură chimica optimă
2. să poată bloca un număr suficient de mare de receptori → să fie în concentrația ideală
3. să-și mențină efectul până la eliminarea completă a infecției → timp optim de acționare