Cautare
Articole recente

Redefinirea luptei împotriva tumorilor mastocitare

Mastocitele sunt celule ale sistemului imun, cu rol important în reglarea și coordonarea multor procese fiziologice și patologice din organism. Formarea lor are loc la nivelul măduvei osoase din celulele stem pluripotente mieloide, iar maturizarea lor se realizează în țesutul țintă în care se vor cantona. Mastocitele sunt prezente în număr mare la nivelul țesutului conjunctiv, în special în acele țesuturi care sunt în contact direct cu mediul exterior. 

Datorită aspectului microscopic foarte similar cu cel al unui bazofil, o perioadă lungă de timp, mastocitul se consideră a fi un granulocit al țesutului conjunctiv. Granulațiile din interiorul mastocitelor conțin un număr mare de mediatori chimici, cu rol important în funcții, precum: vasodilatația, hemostaza, răspunsul imun înnăscut și cel adaptativ, angiogeneza, inflamația, eliminarea toxinelor, etc. În anumite situații, degranulările și eliberările de mediatori chimici au loc într-un mod haotic, necontrolat declanșând bine cunoscutele simptomatologii asociate bolilor, precum: reacțiile alergice, astm, inflamații gastroenterale, procese neoplazice.   

Tumorile mastocitare reprezintă 10-21% din totalul tumorilor cutanate întâlnite la câini1. Aspectul macroscopic al acestor procese tumorale cutanate și subcutanate este extrem de polimorf (Fig.1): eritem, papilom, lipom, nodul, denivelare cutanată, etc. În lipsa unui examen citologic/histopatologic sunt șanse mari să fie un diagnostic eronat. Vârsta medie la care apare este de aproximativ 8-9 ani, dar sunt raportate cazuri și la câini mai tineri. Etiologia este necunoscută, posibil polifactorială și având în vedere incidența mai mare la anumite rase de câini (boxer, boston terrier, buldog englez, pug, labrador, golden retriever, rhodesian ridgeback, cocker spaniel, schnauzer, beagle, weimaraner, shar-pei) se consideră că genetica joacă un rol important în apariția acestor tumori.2,3,4

Fig.1 Aspectul macroscopic al tumorilor mastocitare (Stelfonta Technical Monograph-QBiotics)

Evoluția tumorilor mastocitare este extrem de imprevizibilă. Denivelarea cutanată benignă, care a apărut în scurt timp, se poate maligniza cu grad înalt de agresivitate și cu formarea de metastaze în diferite țesuturi și organe. Totodată, luând în considerare sensibilitatea mastocitelor există un risc mare de degranulare haotică chiar și la cele mai mici schimbări în mediul apropiat celulelor tumorale (ex. modificări fizico-chimice care apar în urma : schimbărilor rapide de temperatură; traumatismelor; manipulării; contactului cu alergeni/toxine; administrării medicamentelor, etc.) 

Din aceste considerente este crucial diagnosticul timpuriu (Fig.2) și îndepărtarea corespunzătoare a procesului neoplazic într-un timp cât mai scurt de la diagnosticare.

Fig.2 Citologie tumoră mastocitară – câine, celule de diferite dimensiuni cu granulații multiple, ob.40X (Stelfonta Technical Monograph - QBiotics)

Revoluționarea terapiei tumorilor mastocitare s-a realizat odată cu lansarea de către compania Virbac în colaborare cu QBiotics a primului produs oncolitic cu administrare intratumorală.    

Produsul este indicat pentru tratamentul tumorilor mastocitare subcutanate nemetastatice nerezecabile, localizate la nivelul cotului, jaretului sau distal față de acestea și al tumorilor mastocitare cutanate nemetastatice nerezecabile la câini. Tumorile trebuie să aibă un volum mai mic sau egal cu 8 cm³ și să fie accesibile pentru efectuarea injecției intratumorale. 

Substanța activă tigilanol tiglat este un extract natural obținut din sâmburele arborelui Fontainea picrosperma, specie autohtonă a pădurilor tropicale din Queensland-Australia. 

O singură injecție intratumorală cu tigilanol tiglat determină un răspuns inflamator rapid și localizat, prin activarea proteinkinazei-C, pierderea integrității vascularizației tumorale și inducerea morții celulelor tumorale ducând la necroză hemoragică și la distrugerea procesului neoplazic. Efectul este limitat la locul injectării, deoarece produsul nu este activ la nivel sistemic. Din aceste considerente nu trebuie utilizat în cazul bolilor metastatice și nici nu poate preveni dezvoltarea tumorilor mastocitare de novo.  

Administrarea are loc în doză unică de 0,5 ml/cm3 de volum tumoral (tigilanol tiglat 1 mg/ml), determinată în ziua administrării.                                                                                                

Pentru a evita degranularea mastocitară, este obligatoriu ca pacientul să beneficieze de o medicației concomitentă (corticosteroizi, blocante H1 și H2).   

Distrugerea necrotică a tumorii este observată într-un interval de 4 până la 7 zile de la inițierea tratamentului (Fig.3). La câini, aceasta se caracterizează prin înnegrirea, micșorarea și reducerea consistenței tumorii și apariția unei secreții vâscoase în urma lichenificării tumorale. Formațiunea tumorală necrozată va începe să cadă de pe suprafața ischemică, formând o plagă dechisă de dimenisuni și aspect variabil în funcție de dimensiunea și localizarea procesului neoplazic. După eliminarea zonei necrozate, se vor instala treptat mecanismele de regenerare tisulară  și țesutul de granulație va închide complet plaga în decurs de 4 - 6 săptămâni.  

Pentru detalii legate de modul de acțiune al produsului, puteți accesa acest link: https://youtu.be/_PdKDmtNEmc

Eficacitatea tratamentului cu răspuns complet a fost de 75% la patru săptămâni după primul tratament și de 87,2% la patru săptămâni după cel de al doilea tratament (la 8 săptămâni de la inițierea tratamentului).   

Tigilanol tiglat oferă medicilor veterinari cea mai nouă și mai performantă variantă de tratament oncologic, cu un mecanism de acțiune revoluționar prin care se redefinește lupta împotriva tumorilor mastocitare.      

 

Fig.3. Evoluția terapiei în urma administrării tigilanol tiglate (Stelfonta Technical Monograph - QBiotics)

  1.  London CA and Thamm DH. (2020). Mast Cell Tumors. In: D. Vail,, D. Thamm, and J. Liptak, ed., Withrow and MacEwen’s Small Animal Clinical Oncology, 6th ed.* St Louis: Elsevier, pp 382-403
  2. Peters, J.A. (1969). Canine mastocytoma: excess risk as related to ancestry. Journal of the National
    Cancer Institute
    , 42, pp. 435–443.
  3. Patnaik A.K and Ehler W.J, MacEwen E.G. (1984). Canine cutaneous mast cell tumor: morphologic
    grading and survival time in 83 dogs. Veterinary Pathology, 21, pp. 469– 474.
  4. White C.R, Hohenhaus A.E, Kelsey J. and Procter-Gray, E. (2011). Cutaneous MCTs: associations with
    spay/neuter status, breed, body size, and phylogenetic cluster. Journal of the American Animal Hospital Association,47, pp. 210– 216

 

Cont

Meniu

Share